ISBN | 978-606-8782-85-0 |
Format | 13x20 cm |
Legătorie | broșată |
Colecția | Destine controversate |
Conținut | docu-dramă |
Număr de pagini | 160 |
Interior | 1 culoare |
Data apariției | septembrie 2017 |
Ediția | I |
Coperta | paperback, policromie |
MĂDĂLINA MANOLE – „Fata cu părul de foc” a muzicii românești – a contrariat pe toată lumea atunci când, pe 14 iulie 2010, în dimineața zilei în care împlinea 43 de ani, s-a sinucis înghițind Furadan, un puternic insecticid agricol.
Cariera vedetei, lansată de primul ei soț, compozitorul Șerban Georgescu, intrase într-un con de umbră. Mădălina era depresivă și se pare că nu se afla la prima tentativă de suicid. Recăsătorită cu Petru Mircea, ea avea și un băiețel, în vârstă de un an la momentul petrecerii tragediei, însă familia nu s-a dovedit a fi cea mai bună soluție de ancorare în realitate.
Dispariția tragică a Mădălinei lasă în urmă o serie de întrebări deocamdată fără răspuns. De altfel, părinții cântăreței nu s-au împăcat niciodată cu teoria sinuciderii. Și nici cu ginerele lor, căruia i-au adus o serie de acuze grave! Recent, un specialist american – „profiler” FBI – a reexaminat cazul și a stabilit că, de fapt, ar fi vorba de o crimă, urmând să facă o cerere de redeschidere a dosarului morții Mădălinei Manole.
În timp, au apărut informații dar și dileme noi despre ultima perioadă a vieții interpretei.
De pildă, de ce omul de televiziune Dan Negru a afirmat tranșant: „După 7 ani am puterea să fac mărturisirea public: eu am ucis-o pe Mădălina”?
DESTINE CONTROVERSATE (13 VOLUME)
Marile personalități ale societății și culturii românești, din ultima sută de ani venind până spre contemporaneitate, au avut biografii și cariere care ascund încă multe secrete, dintre care unele pot deranja opinia publică pudibondă. Însă, cu toții, cei care au ținut capul de afiș al vieții publice au trăit fiecare clipă intens, pătimaș chiar! De aici și încadrarea lor în categoria marilor români cu... DESTINE CONTROVERSATE!
Dar, chiar dacă unele detalii pot părea șocante și contrazic violent miturile, zdruncinând uneori din temelii soclurile statuilor ridicate în subconștientul colectiv, de ce ne-am (auto)cenzura în continuare, făcându-le, practic, o mare nedreptate acestor oameni cu adevărat fabuloși, pe care nu vom înceta să-i iubim în continuare?