Slide 00 Slide 01 Slide 02 Slide 03 Slide 04 Slide 05 Slide 07 Slide 07 Slide 07 Slide 07 Slide 07 Slide 07 Slide 08 Slide 09 Slide 09 Slide 10 Slide 12 Slide 13 Slide 14

LUDI - Hausvater Alexander

LUDI - Hausvater Alexander
Autor: Hausvater Alexander
Editura: INTEGRAL
Cod produs: IN000939
Disponibilitate: In stoc
Preţ: 29,99 lei
Preţ fără TVA: 28,56 lei
Cantitate:  
   - SAU -   
ISBN 978-606-992-603-1
Format 11,5 x 21,7 cm
Legătorie broșată
Colecția Galaxia H
Număr de pagini 268
Interior 1 culoare
Data apariției martie, 2021
Ediția I
Coperta color, paperback
Conținut roman

roman

de Alexander Hausvater

După succesul extraordinar al volumului de povestiri Ce dacă, tradus deja în limbile engleză, germană, franceză și chineză, cunoscutul regizor Alexander Hausvater debutează în roman cu PATRU volume publicate în 2020-21 de Editura Integral: Penumbra, Aici, Radio Eros, Dor Călător și, acum, Ludi.

Alexander Hausvater:

Pe măsură ce înaintam în povestea lui Ludi mă surprindeam uneori scriind ca și cum eram un participant activ în desfășurarea evenimentelor. În majoritatea timpului însă m-am simțit ca un copil în așteptarea vocii tatălui ca să afle în ce criză va mai intra Ludi și cum va mai reuși să iasă din ea numai ca să intre în următoarea. Cu alte cuvinte eram un spectator curios de înșiruirea evenimentelor. M-am lăsat surprins de itinerariul parcurs de Ludi cocoșatul, dar mai ales de apariția în sine a unui astfel de personaj cum nu l-am întâlnit vreodată în viața mea și nici nu îmi amintesc să fi auzit sau citit despre cineva cu un destin asemănător. Și totuși, de mic copil îmi auzeam părinții amenințându-mă, stai drept altfel vei deveni cocoșat sau dacă nu-ți mănânci spanacul îți va crește o cocoașă și toți vor râde de tine, sau, mai rău, dacă vei continua așa te vei transforma într-un cocoșat scârbos și nici o fată nu se va uita la tine, poate doar o pitică cu o cocoașă până la pământ. Asta vrei? E limpede că nu voiam sub nici un chip să devin un cocoșat iar dacă îmi ieșea unul în față pe stradă, traversam în viteză pe trotuarul celălalt, ca nu cumva să mă molipsesc, scuipam pe furiș peste umăr și mă uitam după ceva din lemn în care să pot bate de trei ori. Tot de atunci îmi amintesc de întâlnirea cu Rigoletto la Opera Română din București. Bufonul cocoșat cânta: ridoi perche, în timp ce oamenii ducelui se pregăteau s-o răpească pe Gilda, propria lui fiică. El credea că era vorba de una din amantele ducelui. Cum mai râdea publicul la bancurile bufonului cocoșat! De ce? Probabil pentru că un cocoșat provoacă râsul chiar și într-o situație tragică. Prezența cocoșatului m-a făcut să înțeleg tragicomicul. Această deformație neașteptată facilitează schimbarea perspectivei. Oamenii râd încurajați de iluzia că nu arată ca el, ba mai mult, se simt în siguranță elevați pe platforma lor morală și se cred îndreptățiți să judece o conduită ca aceea a unui cocoșat.

Conștient sau nu, Ludi, cocoșatul meu din poveste își vede cu obstinație de parcursul lui presărat cu violență, violuri, dar și dragoste și suferință, un parcurs care m-a surprins și pe mine în cele din urmă. Așa că drumurile noastre s-au despărțit. El își continua drumul lui, eu pe al meu. Un drum care m-a dus în plină pandemie la vaccin. Am primit prima doză exact când mă pregăteam să închei romanul. Eu am ales supraviețuirea, Ludi era condamnat să revină mereu în aceeași formă în alt timp și în alt loc. Poate drumurile noastre se vor reîntâlni cândva, undeva.

Recitind textul îmi dau seama că n-am așternut pe hârtie o mare parte din poveste. Poate pentru că gândesc mult mai repede decât scriu. Astfel că multe întâlniri, conflicte, gânduri și vise au rămas în afara coperților. Ca și cum ar fi coborât peste ele o cortină de amnezie ștergând o serie de evenimente. Evenimente prin care trecuse cocoșatul, dar care au rămas pe dinafară. Și totuși, ele se întâmplaseră și fuseseră trăite așa că aveau rolul lor în parcursul unui destin mesianic.

Nu mă consider scriitor în adevăratul sens al cuvântului. Simt că nu-mi găsesc cuvintele tocmai când am mai mare nevoie de ele. Se joacă de-a v-ați ascunselea cu mine. Număr până la 10, câteodată chiar până la 1000 și tot nu reușesc să dau de ele. Se ascund așa de bine, că povestea se derulează de la o imagine la alta ca un tren rapid care aleargă mereu înainte, fără pasageri și fără marfă. Cuvintele care trebuiau să descrie imaginile erau parcă șterse de o locomotivă care pufăia din greu trăgând după ea vagoane învechite care săreau pe șine cu un zgomot de nedescris.

Simt în mine prezența unui cenzor sever, fără pic de compasiune. Apare când mă aștept mai puțin și taie fără milă secvențe întregi. Ce n-a mai ajuns între coperțile romanului ar fi putut fi în sine o nuvelă sau chiar un alt roman. Numai din cauza neputinței mele paginile nu au fost acoperite de fel și fel de trăiri intense care au fost lăsate de o parte de un autor mult prea impulsiv și lipsit de răbdare.

Ce a rămas sub titlul Ludi e doar o mică parte din ce visasem să fie. Mărturisesc că sunt obișnuit cu o astfel de soartă. În ceea ce privește munca mea în teatru, am petrecut mii de ore la masa de lucru pregătind cu mare minuțiozitate spectacol după spectacol. Dar de cum începea producția propriu zisă cu discuții interminabile cu directorii teatrelor despre buget pentru colaboratori, costume, decoruri, lumini etc. de cum începea și o serie de compromisuri fără sfârșit. Așa că evenimente, personaje, conflicte, întâlniri și despărțiri sfârșeau în întunericul coșului de hârtii de sub biroul meu.

Cu toții purtăm pe spate o cocoașă, ca Ludi. Câteodată ea e vizibilă, dar în majoritatea cazurilor reușim s-o ascundem sub titluri universitare, medalii, premii, diplome sau certificate de tot felul. Înăuntrul nostru însă ea continuă să existe. Pe de o parte ne face vulnerabili, slabi, nesiguri, dar pe de altă parte tocmai ea este cea care ne conferă spiritualitate. Ne face să trăim o existență paralelă cu cea reală. Iar uneori când cele două se contopesc, visele devin realitate. Prin ele ajungem să transcendem slăbiciunea, mediocritatea și nedreptatea. Spiritul devine respirație și respirația devine suflet. În acest fel devenim autorii propriei noastre vieți. O voce comună ne adună pe toți laolaltă. Cu toții suntem creația unei ființe supreme care ne iubește indiferent dacă purtăm cocoașele la vedere sau nu.

                                                                                                                                                                          București, 21 martie 2021

Scrie o opinie

Numele:


Opinia dumneavoastră: Antenţie: etichetele HTML nu vor fi afişate!

Rating: Foarte slab           Excelent

Introduceţi codul din imagine:

Cod de validare

Carti din aceeasi colectie

Deşi facem eforturi permanente pentru a păstra acurateţea informaţiilor din acestă prezentare, rareori acestea pot conţine mici inadvertenţe. Fotografia are caracter informativ. Unele specificaţii sau preţul, pot fi modificate de catre producător fără preaviz sau pot conţine erori de operare. Vă stăm oricând la dispoziţie pentru eventuale clarificări.