Sfântul Ierarh Dosoftei - Theodorescu Silvan

Sfântul Ierarh Dosoftei (1624-1693) a fost un călugăr cărturar, mitropolit al Moldovei (1671-1674; 1675-1686) și mărturisitor pentru credința ortodoxă. Tânărul Dimitrie Barilă a învățat carte de la cei mai renumiți dascăli din Moldova și de la Liov. A studiat cu multă râvnă Sfintele Scripturi și învățăturile Părinților Bisericii și a deprins cu mult drag meșteșugul tâlcuirii textelor sfinte în limba română, pentru că învățase a vorbi și a scrie în alte limbi ca să transmită tezaurul sfintei Ortodoxii: greacă, latină, slavonă bisericească, polonă și ucraineană.

În liniștea chiliei sale din patria natală sau aflat în pribegie, Dosoftei a dăruit Bisericii și neamului românesc lucrări de mare valoare, între care Psaltirea în versuri. Înțelegând în Duhul Sfânt poezia psalmilor, i-a transpus în versuri românești, ca să apropie tot mai mult de sufletul poporului comoara de lumină și de har a cuvântului dumnezeiesc.

În 1686, regele polon Jan Sobieski, în campania sa antiotomană, a intrat în Moldova pentru a-l atrage de partea sa pe voievodul Constantin Cantemir. Fiind nevoiți să se retragă, polonii au luat cu ei mulțime de pietre scumpe, odoare din aur și argint. Luat ostatec împreună cu tezaurul Mitropoliei și cu moaștele Sf. Ioan cel Nou, Mitropolitul Dosoftei a trăit ultimii ani ai vieții sale pământești departe de țară. În ciuda presiunilor care s-au făcut asupra lui, sfântul ierarh a refuzat trecerea la catolicism și a rămas ortodox până la trecerea sa la veșnicie, la 13 Decembrie 1693.

‒      Exilul luminat întru ortodoxie și neasemuita tălmăcire a Psalmilor

‒      Mitropolitul care a adus limba română în biserică

‒      Un Sfânt necesar, prăznuit abia peste secole…

‒      Cărturar desăvârșit, un mare istoric încă neprețuit cum se cuvine

‒      Casa cu arcade, o veche minunăție din Iași

‒      Întâiul mare poet roman

‒      Acatistul și Rugăciunea Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei

Colecția SFINȚI, DUHOVNICI ȘI MĂRTURISITORI ROMÂNI (25 volume)

Despre români s-a spus, adesea cu o îndreptățire piezișă, că, bântuiți fiind de o toleranță ecumenică extremă, nu au o vocație mistică profundă.

Dar galeria Sfinților și Mucenicilor emblematici, a venerabililor Duhovnici și a marilor Mărturisitori români este mult mai complexă decât s-ar crede, fiind populată cu o mulțime de personaje excepționale, care s-au sacrificat pentru credință și neam, luminând un popor iubitor de Dumnezeu și tradiție creștinească.

Scrie o opinie