ISBN | 978-606-992-125-8 |
Format | 13 x 20 cm |
Legătorie | broșată |
Colecția | Vedetele muzicii de petrecere (V) |
Conținut | docu-drama |
Număr de pagini | 152 |
Interior | 1 culoare |
Data apariției | iunie, 2018 |
Ediția | I |
Coperta | color, paperback |
În 2013, la aproape două luni de la decesul lui Mihai Nămol, cunoscut ca „Eminescu al lăutarilor”, un scandal monstru a izbucnit în familia acestuia, miza fiind moștenirea sa artistică.
Celebrul lăutar Mihai Nămol a încetat din viață la sfârșitul lui 2012, la vârsta de 64 de ani, iar copiii acestuia s-au adunat pentru a-și plânge tatăl și pentru a-l conduce pe ultimul drum. La nici două luni de la înmormântarea lăutarului, doi dintre copiii acestuia erau în război deschis, fiecare dorind să profite de moștenirea artistică a tatălui lor. S-a ajuns la amenințări și vorbe grele, iar lupta dintre Marinică și Vasile Nămol era abia la început. Marinică spunea că totul a pornit de la un album și o carte de versuri pe care tatăl său nu a apucat să le termine și că acesta l-a însărcinat pe el să ducă lucrurile la capăt. „Tatăl meu, Dumnezeu să-l ierte, lucra la un album nou, însă, din păcate, nu a apucat să-l termine. A tras doar vocea. Are și o carte cu versuri, însă nici aceasta nu s-a tipărit. Mi-a cerut cu limbă de moarte să mă ocup eu, să le termin, ceea ce a provocat nemulțumirea fratelui meu”, a declarat Marinică Nămol. Familia Nămol este doar una dintre multele veritabile dinastii de lăutari ale României:
‒ Barbu Lăutaru, starostele lăutarilor și obiectul admirației lui Franz Liszt
‒ Povestea ultimilor „muzicanți de mătase”, dincolo de războiul moștenirii lui Mihai Nămol – „Eminescu al lăutarilor”
‒ Familia Dinicu, de la Ciocârlia la Hora Staccato și mai departe, în eternitate
‒ Ochialbi, favoritul Țarului Nicolae al II-lea, sfâșiat de dorul de casă
‒ Ciolac, lăutarul de la care Enescu a luat 43 de cântece
‒ Buică – „primul mare lăutar român de tip modern”
‒ Budișteanu sau „lordul” muzicii populare românești
‒ Nicu Stănescu și toate piesele „clasice lăutărești”
‒ În Bucureștiul celor mai multe biserici și mânăstiri din Europa, dar și al cele mai multe cârciumi, restaurante și hanuri cu muzică
‒ ANEXĂ. Viețile și cântările marilor artiști români ai muzicii de petrecere
M(uzică) A(lternativă) N(ecenzurată) E(xprimată) A(utentic)
Vedetele muzicii de petrecere (18 volume)
În fond, de ce nu?!? Dincolo de prejudecățile curente, de privirile disprețuitoare aruncate de snobii plini de ifose și de comentariile dezaprobatoare făcute de apărătorii „valorilor autentice” ale folclorului nostru, cultura muzicii de petrecere de azi a suferit și suferă în continuare o serie de mutații (dramatice pentru unii!) imposibil de ignorat.
Probabi că nicăieri acest gen muzical nu are popularitatea incredibilă înregistrată în România. Astfel că, între a-l ignora elitist sau a-l adula fără limite, preferăm să încercăm să-l explicăm, apelând la exemplele vii, de marcă (la propriu!), sau luând în considerare unii dintre strămoșii săi mai mult sau mai puțin neașteptați…